Încă din timpurile vechi, oamenii apreciau un vin bun de Burgundia. Se crede că Napoleon a pierdut bătălia de la Waterloo deoarece nu avea cu el sticla lui zilnică de Chambertin.
Când episcopul i-a reproşat lui Erasmus von Rotterdam că a băut Musigny în timpul postului, acesta i-a răspuns:”Eminenţă, numai inima mea este catolică, stomacul este protestant.”
Episcopul de Lyon a adus cel mai scump vin Chote d’Or pentru a-l folosi ca vin de împărtăşanie. Când aceasta i-a fost reproşat de către cardinal, episcopul a replicat că el nu doreşte să se simtă prost în faţa lui Dumnezeu.
Ustensile: Două pahare de vin (sau pahare de 250 ml), o baghetă de sticlă, mănuşi de protecţie, ochelari de protecţie.
Substanţe chimice: Vin roşu (sau vin roze), NaOH 2 M, H2SO4 1 M.
Precauţii:
După adăugarea hidroxidului de sodiu la vinul roşu, acesta
NU TREBUIE CONSUMAT ! Pericol de apariţie a arsurilor!
Ochelarii de protecţie şi mănuşile de protecţie trebuie purtate tot timpul.
După adăugarea hidroxidului de sodiu la vinul roşu, acesta
NU TREBUIE CONSUMAT ! Pericol de apariţie a arsurilor!
Ochelarii de protecţie şi mănuşile de protecţie trebuie purtate tot timpul.
Mode de lucru:
Se toarnă aproximativ 100 ml de vin roşu în fiecare din cele două pahare de vin. Când se adaugă hidroxidul de sodiu în primul pahar, vinul devine verde închis (arată precum uleiul de motor folosit). După adăugarea de acid sulfuric, sulfuric, soluţia de culoare neagră – închis revine la culoarea tipică a vinului roşu. Această schimbare de culoare poate fi repetată la nesfârşit prin adăugarea alternativă de hidroxid de sodiu şi acid sulfuric.
Vinul din cel de-al doilea pahar este folosit ca probă martor. Când se foloseşte vin roze în locul vinului roşu culoarea nu se schimbă după adăugarea hidroxidului de sodiu la fel de mult ca în cazul vinului roşu. Coloarea verde a soluţiei este oarecum mai deschisă, ceea ce este mai bine observat de către spectatori.
Se toarnă aproximativ 100 ml de vin roşu în fiecare din cele două pahare de vin. Când se adaugă hidroxidul de sodiu în primul pahar, vinul devine verde închis (arată precum uleiul de motor folosit). După adăugarea de acid sulfuric, sulfuric, soluţia de culoare neagră – închis revine la culoarea tipică a vinului roşu. Această schimbare de culoare poate fi repetată la nesfârşit prin adăugarea alternativă de hidroxid de sodiu şi acid sulfuric.
Vinul din cel de-al doilea pahar este folosit ca probă martor. Când se foloseşte vin roze în locul vinului roşu culoarea nu se schimbă după adăugarea hidroxidului de sodiu la fel de mult ca în cazul vinului roşu. Coloarea verde a soluţiei este oarecum mai deschisă, ceea ce este mai bine observat de către spectatori.
Explicaţii
Un experiment similar a fost realizat de către Mariotte, care a folosit dioxidul de sulf în loc de acid sulfuric pentru acidifiere. Ca şi în cazul indicatorilor acido – bazici, culoarea vinului se schimbă din cauza reacţiei de protoliză:
HInd + H2O = H3H+ + Ind-
Un experiment similar a fost realizat de către Mariotte, care a folosit dioxidul de sulf în loc de acid sulfuric pentru acidifiere. Ca şi în cazul indicatorilor acido – bazici, culoarea vinului se schimbă din cauza reacţiei de protoliză:
HInd + H2O = H3H+ + Ind-
Indicator Baza conjugată
acid a indicatorului
Forma acidă a indicatorului şi baza sa conjugată au culori diferite.
Forma acidă a indicatorului şi baza sa conjugată au culori diferite.
Eliminarea Resturilor: Soluţiile pot fi aruncate la canal.
Grupul Scolar Agricol Fundulea
Prof. Cristinoiu Monica-Marioara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu